"Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "
Nicolae Steinhardt
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "
Nicolae Steinhardt
Postări
6 comentarii:
Foarte bine spus!
Dar cati ani si ani iti trebuie sa ajungi la aceste concluzii, si chiar atunci cand ajungi la ele, trebuie sa ti le spuna cineva atat de clar incat sa-ti dai seama ca le stiai undeva in adancul tau.
Cand ti le spune cineva asa clar, iti zici in sine: "Da, dom'ne, asa e, stiam si eu, parca zice cu alte cuvinte ceea ce ar fi trebuit sa zic eu, dar de ce nu-mi era deloc clar...? De ce nu-mi era asa de clar incat sa pun chiar in practica, incat chiar sa propovaduiesc eu insumi, incat s-o spun chiar eu altora?"
Si raspunsul e simplu: pt ca asta era inca un pas mic care trebuia facut si nu ai ajuns insa la nivelul evolutiv respectiv; era un mic, mic pas, dar nu era facut inca. Evolutia se face cu pasi foarte, foarte mici si foarte, foarte, foarte multi... Vestea buna e ca toti ii vom face, mai devreme sau mai tarziu :-) Dumnezeu are rabdare si ne asteapta sa-i facem.
O zi buna,
Aurelian
Eu mi-am dat seama de-a lungul timpului ca in viata, avem datoria nu doar sa evoluam noi.
Nu trebuie sa ne concentram toate energiile pe asta.
O parte din ele trebuie sa fie dedicata ajutorarii fratilor mai mici. e orice nivel am fi, avem frati mai mari, si frati mai mici. De la cei mari trebuie sa invatam, iar celor mici sa le fim exemplu...
De aia, daca ai scapat de un viciu, trebuie sa fii exemplu in continuare si nu se te infatuezi fata de cel care inca nu a reusit
De multe ori, nu e suficient sa fii exemplu, desi asta e cea mai importanta parte. Trebuie sa explici, sa discuti, "sa predai", dar sub forma voalata, plina de tact, pentru ca cel vizat sa nu simta ca tu faci intentionat asta, daca el insusi nu si-o doreste in acel moment.
Trufia si infatuarea sunt la extrema cealalta pentru ca scopul e sa-l ajuti pe aproapele tau sa ajunga si el la ce-ai realizat tu,
nu sa te bucuri egoist de asta.
Deci trebuie sa ne rupem mereu din timpul dedicat evolutiei noastre si pentru a ne oprim sa intindem o mana fratilor mai mici. Fratii mai mari ca noi o fac pt noi, avem si noi datoria s-o facem!
Am incheiat completarea.
Aurelian.
Mare dreptate: acum 2 saptamani la inceputul postului acelasi lucru propovaduia si parohul bisericii la care merg(nu regulat) si anume ca a tine post nu trebuie sa ne faca sa ne mandrim, sa ne laudam sau sa aruncam cu piatra in cei care sunt mai slabi si nu pot tine.Ceea ce imi insoteste de ceva timp rugaciunile si cu care ma lupt sa inving este tendinta catre trufie.Cand reusesc sunt mai calm si mai senin, dar nu este inca un lucru castigat pe deaintregul.
O zi cat mai buna,in continuare
George D.
Salut!
Ai vazut filmul A Beautiful Mind?
Stii ca la sfarsit personajul principal spunea ca el inca are halucinatii dar decide de fiecare data sa le ignore. Cu alte cuvinte nu le da ascultare, nu se lasa ispitit etc
Stii, fiecare avem cateva puncte slabe si suntem ispititi periodic!
Important este sa le cartografiem si sa ne pazim, sa regretam cat mai repede cand "ne aluneca piciorul" alaturi de carare insa fara a face o tragedie din asta. Fiecare dintre noi e predispus sa dezvolte anumite vicii, insa suntem luptatori si le vom invinge chiar daca va fi nevoie sa luptam toata viata cu ele!
Mi se pare la fel de periculos sa stai prea mult intr-o faza de neincredere personala care te poate duce la depresie si la necredinta. E tare greu sa fii ca Iov: sa te loveasca nu numai dusmanii dar si unii oameni apropiati spunindu-ti ca, de fapt, trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca degeaba ai calitatile pe care le ai, degeaba ai invatat atit, trebuie sa te multumesti cu bubele tale ca poate-ti sunt date pentru ca ai gresit tu cu ceva. Ajungi sa nu mai crezi ca esti capabil de nimic, te poti amari peste masura... si-atunci mai poti iubi? "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" presupune sa te iubesti pe tine mai intii, macar un pic.
Balanta asta in credinta e una foarte fina si asa-i, se invata continuu. Parintele Steinhardt era tare bun, mi-ar fi placut mult sa-l cunosc si sa stam de vorba. Greu de gasit oameni care sa iubeasca asa in ziua de azi, sa te duci la ei si sa nu faca nimic altceva decit sa te tina in brate - preferabil, pina-ti revii.
Cuvinte pline de intelepciune, cu cunoastere interioara profunda in care se reflecta o constiinta extrem de sensibila, cuvinte pline de ADEVAR.
Sper ca nu te vei supara daca voi prelua si eu aceasta postare specificand sursa , bineinteles.
Te rog frumos, daca nu te deranjeaza prea mult, sa-mi spui care este titlul cartii din care ai postat acest fragment deoarece doresc o sa citesc si eu.Iti multumesc.
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu toate harurile Duhului Sfant!
Trimiteți un comentariu